Transylrahat: „Transylmania” (r. David si Scott Hillenbrand)

Creiere muribunde.

Un grup de studenti tipici pentru ceea ce se poate vedea in comediile cu adolescenti ia calea Romaniei pentru a profita de o bursa, in spooful „Transylmania” al cineastilor David si Scott Hillenbrand.

Dintre acestia, fac parte Pete (Patrick Cavanaugh) si Wang (Paul H. Kim), care, de fiecare data cand intra in cadru, sunt insotiti de cantitati mai mari sau mai mici de marijuana. Nestiind daca isi vor putea procura droguri in Romania, Pete si Wang decid sa treaca granita cu provizii cat pentru intregul semestru, iar locul cel mai potrivit pentru a disimula bagajul clandestin nu poate fi altul decat propriul anus. Wang il cadoriseste pe Pete cu un pachetel in forma de penis, in timp ce Pete se cazneste sa introduca in dosul lui Wang o punga de marimea unui pepene. Printre icnete si schimonoseli, misiunea e indeplinita cu succes.

Episodul cu pretentii ilariante ne e povestit de protagonistul Rusty (Oren Skoog, care interpreteaza de asemenea rolul vampirului Radu). In mijlocul primei sale conversatii online cu Draguta Floca (Irena A. Hoffman), prietena lui din Romania, acesta gaseste de cuviinta sa-si dezgoleasca partile moi. Ce sa vezi, cand in camera lui intra pe nepusa masa o profesoara, Rusty inchide disperat laptopul, prinzandu-si in el membrul viril (pe care il vedem stalcit in prim-plan).

O idee despre calitatea umorului lui „Transylmania” va puteti face si din faptul ca Draguta ascunde in spate o cocoasa de marime considerabila, sau din aceea ca tatal ei, care sufera de nanism si e criminal in serie, incearca in zadar sa o vindece, scurtand de cap o donatoare fara voie. Elocvente sunt de asemenea flatulatiile bubuitoare ale cailor cu care tinerii merg la facultate, sau romancele, care cad pe spate de fiecare data cand aud despre vanatoarea de vampiri.

De inspiratie boratiana, principalul mecanism comic al filmului se reduce, asadar, la o perpetua luare la misto a unei populatii exotice (in cazul de fata, romanii), insotite de indemnul, adresat spectatorului, de a-l persifla si el pe Celalalt, fie el roman, cocosat sau pitic. In sfarsit, acestei vesele insolente i se adauga qui pro quo-urile provocate de relatiile sexuale cu partener neasteptat (a lui Rusty cu cocosata Draguta, a lui Newmar cu Lynne/Stefania, a lui Brady cu Wang/Lia sau ale lui Mike cu diversi travestiti), precum si glumele prefabricate mentionate anterior despre ceea ce intra sau iese dintr-un anus.

Episodul capului separat de corp care supravietuieste pe o farfurie e un imprumut vinovat din „The Brain That Wouldn’t Die” din 1962, un exploitation morbid care nu iesea prea mult din tiparele vremii. Intr-un fel, originalul functioneaza ca avertisment: posesorii de creier care nu vrea sa moara ar face mai bine sa evite copia.

Articol publicat in revista Cultura

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *