Indrumar alternativ, editia a treia: „Before Midnight” (r. Richard Linklater)

Ca in precedentele „Before”-uri, dialogurile ocupa prim planul si in ultima parte din trilogie. In prima conversatie a filmului, Jesse isi trage fiul de limba, fara prea mare succes. Jesse si Céline vorbesc apoi in jur de un sfert de ora in masina – doua cadre lungi, despartite de cateva secunde de coline grecesti cu maslini sau alti arbusti pitici. Jesse le vorbeste prietenilor lui despre urmatorul lui roman, dupa care are loc un pranz, la care se pun intrebari precum Ce este sinele, Ce sunt barbatii, Ce sunt femeile sau Ce este iubirea. Fiecare mesean are un raspuns si fiecare raspuns ii apartine fiecarui personaj in parte, la fel cum ii apartin crainicei TV cunostintele despre fronturile atmosferice si precipitatiile mixte.

Toate filosofiile astea sunt debitate ca si cum ar fi adevaruri incontestabile si aproape de fiecare data sunt urmate de cate o pilda. Pentru fiecare afirmatie, avem o demonstratie: o cunostinta a lui Ariadni lucra in spital si a vazut cutare lucru, deci toti barbatii sunt perversi; Anna are o poveste despre mama ei, ceea ce dovedeste ceva despre orice relatie dintre orice barbat si orice femeie; Natalia a trait cutare lucru cu sotul ei defunct, ceea ce inseamna ceva despre toti oamenii de pretutindeni si dintotdeauna s.a.m.d.

La aceste Mari Idei enuntate la masa, se adauga invatamintele din penultima scena, cea in care Céline enunta niste teze feministe nu foarte actuale si care nu se aplica cine stie ce situatiei ei. Una peste alte, la final, avem un dictionar intreg de citate memorabile care nu inseamna nimic, numai bune de incarcat pe profilul de Facebook.

Intr-una din scene, Jesse si Céline stau si se uita la asfintit, pandind poate raza verde din filmul lui Rohmer, unul in care de asemenea se vorbea extrem de mult.

Doar ca, acolo, nici unul dintre personaje nu spunea nimic; aici, fiecare din ele incearca sa ne spuna totul.