4, 3, 2, 1: „Testimonial” (r. Răzvan Georgescu)

Exact 2717 de semne au mai rămas din această cronică. 2668 de litere, incluzând spaţiile dintre acestea şi semnele de punctuaţie. Nici mai mult, nici mai puţin de 2547 sunt acum. Vom rămâne cu ceva la final? Rămâne de văzut. Încă 2480 de semne şi vom afla.

Documentarul „Testimonial” al lui Răzvan Georgescu cam aşa începe. Primul lucru pe care îl aflăm este propria lui durată: 90 de minute. Precum în filmele cu eroi în curse contra timp, care se pregătesc să salveze: lumea, o metropolă, un hotel, un autobuz, ceva.

În finalul lui „Europa” de Lars von Trier, vocea din off ni se adresează direct, anunţându-ne că, o dată cu personajul principal, vom muri şi noi. Cronometrul afişat periodic în „Testimonial” creează cam acelaşi efect pur şi simplu intolerabil.

Filmul, la care printre alţii au pus umărul ZDF, TVR şi Arte, are un neîndoios aspect televizual. Rigoarea termenului limită care se cere a fi respectat nu este însă strict jurnalistică: presează mai presus de orice urgenţă deadline-ul absolut. Moartea .„Cum să convingi un redactor de televiziune sau un fond cinematografic să îţi finanţeze filmul, când nici măcar nu poţi să le promiţi că vei fi fizic în stare să îl termini, cum să îi convingi că nu vor arunca banii pe fereastră?”, se întreba tânărul regizor, într-un interviu acordat după proiecţia de la TIFF 2008.

Cum-necum, Răzvan Georgescu a reuşit, în ciuda bolii terminale de care suferă şi a unui subiect deloc popular. Un film despre relaţia dintre moarte şi creativitate rămâne esenţialmente un pariu riscant pentru orice producător, cu atât mai mult cu cât pictorii, sculptorii, cercetătorii care cu poticneli îşi spun povestea sunt celebrităţi de nişă, nume care nu spun nimic publicului larg. Toată lumea a auzit de Stephen Hawking, dar câţi dintre noi se pot lăuda că i-au citit opera lui Helmut Dubiel, de pildă?

Fiecare dintre cei intervievaţi are o reţetă, o explicaţie, găseşte o raţiune superioară în nenorocirea care i-a lovit. Toţi încearcă să scoată profit dintr-o afacere altfel teribil de proastă, de aceea teoriile lor nu pot fi judecate raţional, în funcţie de valoarea lor de adevăr, altfel oricum imposibil de apreciat. Cu toţii continuă să creeze ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, astfel sunt ei izbăviţi.

Şi nu numai. Sfidând pronosticurile medicilor, Răzvan Georgescu trăieşte, deşi cronometrul s-a oprit de ceva timp.

Semnele s-au terminat. Numărătoarea poate începe.