Autosatisfacator: „O vara foarte instabila” (r. Anca Damian)

Daca Anca Damian ar fi facut acest film despre mine (o idee nastrusnica, dar faceti-mi pe plac si cititi in continuare), sinopsisul ar arata cam asa: Catalin Olaru se asaza la biroul lui. Catalin Olaru deschide laptopul. Catalin Olaru scrie un articol. E un articol despre un film. Dar oare cine scrie de fapt articolul? Il scrie Catalin Olaru sau altcineva? Stie oare Catalin Olaru ca, de fapt, Catalin Olaru nu exista, ci exista doar personajul Catalin Olaru, o plasmuire a imaginatiei planturoasei doamne X? Ma rog, oricum nu mai conteaza: lui Catalin Olaru ii zboara gandurile de la articolul lui si i se face brusc pofta de sex.

Dintr-un motiv sau altul, O vara foarte instabila NU imi este dedicat mie. Ii este dedicat lui Daniel, Maria si Irina, supravegheati demiurgic de Alex, care, prin indragitul procedeu al voice over-ului, ne lumineaza periodic, chiar si atunci cand nu e cazul, asupra evenimentelor mai mult sau mai putin inteligibile de pe ecran. Drept urmare, un sinopsis sincer al acestui film vorbit in limba engleza, in care o anumita vocabula e invocata mai des decat Sfantul Duh cand la meteo se anunta seceta, ar suna cam asa: Fuck. Niste ploaie. Fuck. Fuck. Un iepure de jucarie dragalas. Fuck. Fuck. Fuck. Cine e personajul si cine e autorul? Do you want to fuck her? No, I don’t want to fuck her. You’ve always wanted to fuck her! Sfarsit.

E drept, in filmul asta, se aude cuvantul fuck de atat de multe ori, incat la final am verificat daca nu cumva o confund eu pe Anca Damian cu Scorsese Martin. Insa nu trebuie sa suferi de pudibonderie pentru a fi agresat de premisa ca singurul lucru de care O vara are nevoie e Ana Ularu goala, cu topping de stropisori artistici de ploaie sau fulgisori diafani de nea. Bine, la un moment dat, cred ca si realizatorii filmului au inteles ca nu merge chiar asa. Si e foarte bine ca au inteles: altfel, am fi ramas fara scena imbaierii, in care actrita Diana Cavaliotti e sapunita temeinic si pe fata, si pe dos, si ar fi fost pacat.

Maria scrie o povestire despre Daniel. Alex ii rescrie povestea, al carei final il semneaza acelasi Daniel. Astfel, personajul devine autor. Conventiile acestei acestui joc de-a oglinzile sunt exploatate intr-un mod extrem de dubios atunci cand Maria povestitoarea prevesteste un viol careia ii cade victima Maria personajul. Agresiunea ar urma sa aiba loc intr-un punct al naratiunii la care inca nu am ajuns si pe care il tot asteptam. Momentul nu se concretizeaza niciodata, dar intr-un fel sau altul, excitatia a fost produsa, iar acesta e un motiv in plus pentru care entertainment-ul pe care il ofera O vara foarte instabila e unul destul de dubios.

Poate nu o repetam destul, deoarece, de mai bine de zece ani incoace, am fost cocolositi: despre filmele romanesti, poti sa spui orice, dar ca actorii nu conving, cu siguranta nu! De cele mai multe ori, ramai cu gura deschisa cat de bine intra acestia in pielea personajelor. Uite, de pilda, corpul Anei Ularu intra de minune in pielea personajului Maria: proptit pe pereti, inghesuit prin colturi, tolanit pe masa sau in traditionalul pat, performanta acesetuia e remarcabila! De asemenea, straluceste in rolul Irina corpul Dianei Cavallioti: efectiv, nu-ti poti lua ochii de la el. Cat despre bustul lucrat al lui Jamie Sives, ce sa mai zicem? Kim Bodnia, pe de alta parte, dezamageste: cu toate hainele pe tine, cum sa emiti pretentii in seara premiilor Gopo?

Cuiva care il vede fara sonor si fara subtitrare, din punct de vedere vizual, filmul ar trebui sa-i para grozav: nu trec niciodata prea multe minute, ca o floricica stilistica menita sa-ti ia ochii face tusti! pe ecran. Scenariul, pe de alta parte, evoca filmele fara perdea difuzate dupa miezul noptii de posturile autohtone; altfel zis, e o babilonie din se intelege un singur lucru, niste intalniri care se soldeaza cu niste incrucisari. Regizoarea Anca Damian il vede pirandellian. Eu as zice ca e un Reconstruction (Christoffer Boe, 2003) al saracului sau un La science des rêves (Michel Gondry, 2006) al romanului. Surdomutul, erotomanul, Anca sau eu: cineva trebuie sa aiba dreptate!