Rosu si negru: „Passion” (r. Brian De Palma)
Reclama fara packshot.
Dat fiind ca regizorul Brian De Palma nu a ajuns la Q&A-ul programat dupa proiectia de presa a lui „Passion”, din cadrul New York Film Festival, moderatoarea lasata fara obiectul muncii a marturisit ca prima ei intrebare viza necesitatea de a face un remake dupa un film, „Crime d’amour” al lui Alain Corneau, lansat in urma cu numai doi ani. E o nedumerire care, in ceea ce ma priveste, precede vizionarea si care in timpul ei n-a facut decat sa sporeasca.
Pasiunile care dau titlul filmului se fac simtite mai ales in prima parte, cea in care Christine (Rachel McAdams), Isabelle (Noomi Rapace) si colegul lor interpretat de Paul Anderson seduc sau se lasa sedusi. Pana aici, nimic nou sub soare: cand Isabelle afla o veste proasta, momentul e marcat de un crescendo; cand aceasta plange, viorile sunt la datorie s.a.m.d. Inainte de a fi poor man’s Hitchcock, noul De Palma e rich man’s „Young and the Restless”, cu o scena a dusului si cu ceva mai multa atentie acordata vestimentatiei.
In acest prim segment, Christine e imbracata sistematic in rosu, in timp ce lui Isabelle i se atribuie negrul. Cand Christine incearca sa o cucereasca pe Isabelle, primul teren pe care se poarta lupta este cel al modei: dupa contaminarea simbolica, prin intermediul culorii, a lui Isabelle, urmeaza plasarea ei in patul personajului lui Anderson, prefigurata de infasurarea fularului acestuia din urma de gatul sau.
In partea a doua, intra in scena albastrul, semn al unui psihic zdruncinat (cel al lui Isabelle), respectiv cadrele sui, care ne avertizeaza ca ceea ce vedem s-ar putea sa nu fie tocmai „pe bune”. In ceea ce reprezinta un festival al plot twist-urilor, dupa epuizarea fiecarui fir narativ in parte, Isabelle se trezeste din cosmar, la fel de descumpanita ca noi. Totul e permis, pentru ca totul e gandit nu doar pentru a pune in scena un spectacol, ci si pentru a pune in valoare virtutile unui telefon. Acest telefon marca Panasonic face ca actiunea sa se desfasoare asa cum se desfasoara; prin facilitatile sale de inregistrare video, el e adevaratul detectiv, nu Dani (Karoline Herfurth), ceea ce trasforma acest thriller tricolor intr-o reclama fara packshot.
Articol publicat in revista Cultura