Cand intreg universul conspira: „I Origins” (r. Mike Cahill)
Filosofie pentru corijenti.
Prezentat in premiera la Sundance 2014 si proiectat in Romania in cadrul Festivalului de Psihanaliza si Film, „I Origins” al lui Mike Cahill impaca si capra, si varza, adica si adeptii evolutionismului, si credinciosii de toate confesiunile, si o face democratic, adica pe rand. Meciul se desfasoara intre doctorul Ian Gray (Michael Pitt) si insusi bunul Dumnezeu, iar cei doi isi adjudeca fiecare cate o repriza. Cu toate acestea, la Sundance, filmul a primit premiul Alfred P. Sloan, acordat in memoria fostului director general de la General Motors productiilor care au drept tema stiinta sau tehnologia, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva „I Origins” a concurat singur la aceasta categorie.
Ajutat de o asistenta plina de resurse (Karen, interpretata de Brit Marling), Gray incearca sa redemonstreze evolutionismul (mai exact, acesta face ca sistemul vizual al unui organism viu sa treaca prin toate etapele evolutive, cu scopul de a infirma validitatea a orice, dar absolut orice, iese din sfera cercetarii stiintifice). Experimentele lui sunt descrise mai amanuntit decat se intampla de regula in filmele de gen (nu stiu daca sunt si temeinic documentate, dar asta conteaza mai putin), iar din cruciada sa oftalmologica, ar trebui sa ne fie clar ca lumina zilei ca protagonistul e un individ cat se poate de pragmatic. Pe cat de fundamentate sunt sau par a fi concluziile la care eroul ajunge in chestiunea evolutiei ochilor, pe atat de putine sunt dovezile de care are el nevoie pentru a crede in existenta unei lumi supranaturale, dupa moartea lui Sofi (Astrid Bergès-Frisbey).
In „I Origins”, transcendenta se traduce prin semne si reincarnare, care se traduc cumva, nu e deloc clar cum, prin tot atatea manifestari ale vointei divine. Succesul filmului depinde nu atat de eforturile lui Cahill si ale membrilor echipei sale, cat de preexistenta conditiilor care fac ca unui spectator sa i se para normal ca religia crestina traditionala si o suma de credinte noi, a caror trasatura comuna e conceptul amorf de energie, sa coexiste. Nu e deloc intamplator ca Gray trebuie sa ajunga in India, leagan de serviciu al spiritualitatii cinematografice, pentru a primi darul cunoasterii: „I Origins” se vrea profund, dar e doar un „Eat Pray Love” o idee mai trist.
Articol publicat în revista Cultura