Cuminte: „Zack and Miri make a porno” (r. Kevin Smith)

În general, ideea de a spune totul din titlul unui film e cam la fel de inspirată precum a-i pune unui câine numele „Câine”: sugestia e întotdeauna de preferat zicerii verde-n faţă. Cam aşa stau lucrurile şi cu ”Zack and Miri make a porno”. Titlul în sine e destul de şocant, dacă nu amuzant. Din păcate pentru spectator, surprizele se opresc aici, cu atât mai mult cu cât pare că realizatorii filmului au mizat totul pe o singură carte.

Cumva, s-a crezut că subiectul relativ tabu al pornografiei ţine loc de umor. Tema în sine ar fi trebuit să fie „caterincă”: ajunge să faci un film despre pornografie, că spectatorii or să râdă cu gura până la urechi.

Ei bine, nu râd. La fel cum nu râd la aluziile rasiste sau la scena cerții dintre membrii unui cuplu gay, clişee într-o prea mare măsură pentru a mai fi personaje. „Se cearta ca nişte oameni adevăraţi”, se miră atunci Zack. Din păcate pentru Kevin Smith, bădărănia nu ţine loc de umor.

Nu ajunge, aşadar, să faci exces de vocabula „fuck”, atât de dragă regizorului lui ”Clerks”, rostită de atâtea şi atâtea ori mai ales prin mijlocirea actorului Jason „Jay” Mewes, reciclat aici în chip de actor porno de ocazie, pentru a fi amuzant. Inițial, versatilitatea cuvântului şi bogata imaginaţie imprecativă a lui Smith merg mână în mână. Efectul se pierde, însă, repede, moment în care spectatorul îşi dă seama că filmului îi lipseşte în chip vădit ceva.

Dar ce? Răspunsul cel mai la îndemână este „sinceritatea”.

Pornografia, menţionată frust încă din titlu, îndeplineşte un unic mandat, acela de a atrage atenţia. Manevra creează aşteptări pe care filmul în sine nu le satisface, în primul rând prin aceea că nu conţine pornografie. De altfel, filmul la care Zack şi Miri trudesc este la fel de puţin sexy precum ar fi un documentar despre obiceiurile alimentare ale maimuţelor-capucin din Argentina.

Mai grav, filmul nu este nici măcar despre pornografie. ”Zack and Miri make a porno” este mai ales nesincer pentru ca, în afară de caracterul aţâţător, îi lipseşte tupeul. Tupeul de a merge mai departe de un titlu incitant şi de avalanşa de cuvinte de ocară, pe care mai toate personajele şi le aruncă unele altora, şi de a trata subiectul ca pe altceva decât un pretext pentru o comedie romantică oarecare.

Pornografia este un personaj cu totul marginal în acest film. Zack şi Miri se apucă de porno ca şi cum s-ar apuca de înot, ca şi cum ar tricota un pulover. Dacă n-ar fi fost producţia de film erectil, ar fi fost cu siguranţă altceva. Ceea ce nu e în mod necesar rău. Doar că, deşi tratează un subiect cu desăvârşire adult, filmul pare un college movie. Nu poţi să vorbeşti despre coitus pentru terţi folosind tonul unui episod din ”Friends”. În chip identic păcătuia ”The Amateurs” cu Jeff Bridges. Acolo, pornografia servea la a închega o comunitate de mici dimensiuni formată din oameni simpli, dar ambiţioşi. Aici, întreprinzătorii au ambiţii din cele mai mărute – sunt pur şi simplu curioşi sau vor să-şi plătească datoriile.

Rezultatul final e însă identic: inevitabila poveste de dragoste se înfiripă, iar happy end-ul ar face-o geloasă şi pe Meg Ryan în epoca ei de glorie. Cu diferenţa că Meg Ryan a rostit pe ecran cuvântul ”fuck” cam la fel de des precum etern gâjâitul Seth Rogen a fost auzit pomenind despre ”love”. Drept urmare, ”Zack and Miri” nu are nimic în comun cu ”Boogie Nights”; mai degrabă cu ”Sleepless in Seattle”. E cam la fel de subversiv.

Articol publicat în revista Cultura