Jocuri, poturi şi focuri de armă 4: „Rocknrolla” (r. Guy Ritchie)

Dacă în „Jocuri, poturi şi focuri de armă” sau în “Snatch”/„Unde dai şi unde crapă”, folosirea ingenioasă a argoului limbii engleze amuza, în noua comedie cu gangsteri a lui Guy Ritchie, replicile sunt vulgare şi atât. Vulgar e şi personajul afaceristului rus, o caricatură atât de groasă a lui Roman Abramovici, încât potenţialul său ilariant scade cu fiecare nouă scenă în care apare. Menirea sa pare a fi aceea de a le acorda satisfacţie insularilor verzi, dintr-o bucată. Uri Omovici primeşte o lecţie dureroasă de mândrie locală din partea supuşilor Reginei, dovadă că patriotismul există şi în locurile în care te-ai aştepta mai puţin.

Nu numai ruşii, ci şi alte „elemente negative” ies şifonate din confruntarea cu băieţii buni cu accent Cockney. Bertie, avocatul încornorat, este homosexualul rău al filmului, în timp ce Handsome Bob este homosexualul bun. Prin ce se deosebeşte un homosexual bun de unul rău, în interiorul menajeriei eminamente macho a lui Ritchie? Simplu, homosexualul rău e efeminat, cel bun, nu. În plus, cel bun îşi pune homosexualitatea în slujba binelui. În chip similar, în „Rocknrolla” există drogaţi buni şi drogaţi răi. Cei răi sunt veşnic puşi pe furtişaguri şi nu au alt gând decât să pună mâna pe bani pentru a-şi putea procura droguri. Cei buni se droghează la rândul lor, dar domneşte, ca nişte lorzi. Pe ei, viciul îi înnobilează și îi face să pară bântuiţi de turmente lăuntrice.

Tom Wilkinson nu îşi face sieşi un serviciu alegând să joace negativul care îl privează pe viitorul Rocknrolla de dragoste paternă, în timp ce Thandie Newton ne aminteşte că e o actriţă deloc versatilă. Mai exact, are două expresii de toate: cu gropiţe și fără gropițe, adică fata rea sau victima, respectiv căprioara rănită.

Gerard Butler, interpretul lui One Two, are farmecul unui urs în hibernare, în timp ce Johnny Quid, personajul care dă titlul filmului, vrea să treacă drept cool, dar nu face nimic în consecinţă. Cu excepţia unor episoade isterice, în interpretarea actorului Tony Kebbell, protagonistul e mai degrabă apatic.

“Rocknrolla will return”, ne anunță ironic-referențial finalul. În fond, și Johnny Quid tot un fel de Bond e, dar al periferiei sau al săracului, depinde de perspectivă.