Reality horror: „Paranormal Activity” (r. Oren Peli)

Ieftin.

Succesul de casă înregistrat de „Paranormal Activity” are în spate cel puțin două explicații: implică ocultism şi voyeurism fără sex, dar mai ales prezintă această combinaţie de ocultism şi voyeurism fără sex într-un mod pe care cu toţii îl putem recunoaşte încă de la primele imagini, adică în limbajul vizual al unui reality show.

Ocultismul este aproape totdeauna invocat, rareori îi putem fi martori. Personajele vorbesc permanent despre fenomenele ciudate care se petrec la ele în casă, dar noi trebuie să ne mulţumim cu sugestii, cu zgomote înfundate, cu un vuiet cvasipermanent.

Voyeurismul, pe de altă parte, este total – îi urmărim pe Katie şi pe Micah peste tot, în fiecare cameră, minut cu minut, dat fiind că toate scenele sunt filmate prin intermediul camerelor de supraveghere. Sexul e întotdeauna în aşteptare, pare că se poate petrece oricând şi totuşi întârzie să apară (mai exact, are loc, dar noi nu îl vedem). Ce-i drept, îi vedem pe cei doi dormind unul în braţele celuilalt, suntem martorii acestei intimităţi, ceea ce, până la urmă, tot un soi de perversitate reprezintă.

DRESAJUL BLÂND

Ocultiştii sunt văzuţi, în „Paranormal Activity”, ca niște specialişti cu nimic diferiţi de doctori, de avocaţi sau de ingineri. Drept urmare, trebuie să acceptăm convenţia că Micah şi Katie se confruntă cu o problemă inexplicabilă şi că trebuie să găsească o modalitate de a o rezolva. Problemele de acceptare, la nivelul receptării, încep atunci când Micah, despre care se presupune că ar fi scepticul familiei, propune o soluţie alternativă care numai raţională nu e.

Cei doi nu sunt puştanii în tabără, roși de curiozităţi neînţelepte. Sunt un cuplu normal, într-o casă normală (anormal de mare, în cel mai rău caz). Cu toate acestea, Micah achiziționează o placă Ouija, în ciuda protestelor lui Katie, ceea ce declanşează alte evenimente care se vor a fi pline de suspans şi care, în realitate, sunt condiţionate de un singur factor: costul redus.

Un singur lucru a contat, debutantul Oren Peli a vrut să facă un film ieftin. Indiferent cum ne raportăm la rezultat, trebuie constatat, dacă nu apreciat, faptul că i-a reuşit.

Articol publicat în revista Cultura

Leave a Reply

Your email address will not be published.