Warsaw Film Festival 2020. Secreții: „Scumbag” (r. Rudolf Biermann, Mariana Čengel Solčanská)

Dacă cineva ar avea ideea de a pune pe picioare un muzeu al figurilor cinematografice detestabile, recognoscibile fără risipă de efort, „Sviňa” s-ar putea lăuda cu un număr neverosimil de mare de exponate. Printre ele, preoții unsuroși care îi povățuiesc pe credincioși cum să voteze, afaceriștii veroși care decid din umbră destinul politic al unei țări, angajații fățarnici ai serviciilor de protecție socială sau angajații serviciilor de protecție socială cu porniri de violatori. În universul descris de regizorii și scenariștii Rudolf Biermann și Mariana Čengel Solčanská, mafiotul filmului vorbește cu gura plină, frișca pe care o molfăie printre cuvinte funcționând ca un act de acuzare aproape la fel de infamant ca activitățile lui ilicite, în timp ce activitatea preferată a politicienilor pare să fie sexul (practicat de regulă în compania unor prostituate, sub influența sau cu sprijinul drogurilor). În ordine, avem parte de sex cu o prostituată minoră, în timp ce aceasta din urmă doarme, a leșinat sau e sub influența unui tranchilizant, sex cu o a doua prostituată cataleptică, minoră sau nu, asta nu ni se mai comunică, sex în pat cu o fostă Miss Slovacia, care prizează cocaină de pe abdomenul politicianului, sex în jacuzzi cu aceeași fostă Miss Slovacia, sex cu directoarea unui centru de plasament pentru minori (inițiativa îi aparține, în acest ultim caz, afaceristului veros, care se adreaseză sieși cu „Ave mie!” înainte de a trece la fapte). Iar acestea sunt doar partidele de sex care au ajuns să fie filmate.

Cuplul de scenariști nu vor sau nu pot să-și refuze plăcerea de a introduce în mințile spectatorilor un gând care îi va fi frisonat mai întâi pe ei, din moment ce revine prin film cu o insistență de semafor blocat pe aceeași culoare, acela al violului căruia îi cade victimă o minoră. Ideea este enunțată întâia oară de unul din paznicii centrului de plasament, care o pune la curent pe Broňa cu perspectiva vizitelor nocturne neanunțate, în cazul oricărui act de transgresiune. Amenințarea nu mai apucă să se concretizeze, însă prietena ei cea mai bună ajunge să fie violată (de un politician), apoi să se prostitueze într-un gang. Broňa însăși ar fi ajuns victima unui viol (săvârșit, firește, tot de un politician și intermediat de mafiotul care vorbește cu gura plină), dacă n-ar fi fost victima unei supradoze letale. Pe de altă parte, tuturor acestor partide de sex, plătit cu bani sau cu influență, li se opune preludiul moralmente adecvat și extrem de tandru dintre un jurnalist idealist și viitoarea lui soție.

În Slovacia lui „Scumbag”, e perfect normal ca un medic să refuze să falsifice certificatul de deces al unei victime a unei rețele de traficanți de carne vie, pentru ca același medic să prepare apoi, cu mâna lui, o doză legală de heroină cu care e ucisă o altă membră a aceleiași rețelei. Pentru Biermann și Solčanská, astfel de detalii nu par să conteze. Ce vor ei e ca noi să credem că așa arată Slovacia de azi, un sistem putred, demascat pion cu pion, și că filmul lor e un omagiu adus jurnalistului Ján Kuciak. Pe scurt, că demersul lor revelator reprezintă o formă de rezistență, deci e de ordin etic, când ce vor ei de fapt e să ne reveleze și își închipuie că și noi vrem să vedem e o pleiadă extrem de concretă de sâni.

La ieșirea din pasajul subteran în care prietena Broňei își vinde trupul, aceasta expediază scârbită un scuipat zdravăn pe caldarâm, de parcă termenii tranzacției n-ar fi fost oricum evidenți. Cuplul Biermann- Solčanská ar fi putut la fel de bine să filmeze scena din gang. Filmul lor e oricum mai obscen decât orice porno pe care l-am văzut.