TIFF 2021. Clasa de mijloc merge în iad: “Întregalde” (r. Radu Muntean)

Dacă cel mai recent film al lui Radu Muntean se dovedește a fi destabilizant în cel mai înalt grad, nimic nu anunță asta în minutele introductive, când ne trezim cu picioarele înfipte până la glezne într-un nămol terapeutic-călduț cât se poate de cunoscut. Debutul lui “Întregalde” e un rezumat vizual hipercomprimat al formalismului Noului Val românesc și echivalează cu un statement.

În el, avem panoramare (când sunt introduse personajele, într-o cameră în care produsele sunt distribuite în sacii cu ajutoare de Crăciun), tracking shot (când se stabilește cu ce mașină ar urma să meargă personajul Mariei), cadru fix (procesiunea de plecare a jeepurilor din sat către destinatarii ajutoarelor), plan amorsă (cu ceafa Mariei, în mașina în mișcare).

Până aici, ne-am întors de unde am plecat. Suntem în aceeași cameră în care am mai fost, iar lucrurile sunt toate aceleași. Dar nu prea mai sunt la locul lor.

Maria, Dan, Ilinca și prietenii lor descind în județul Alba, cu scopul de a distribui cadouri de Crăciun localnicilor lipsiți de mijloace materiale. Aceștia îmbină utilul (distribuirea de ajutoare) cu plăcutul (o ieșire în toată regula cu prietenii, ceea ce presupune, printre altele, achiziția unei ovine care urmează să fie pregătite la proțap). Scopul lor principal e ajutorarea unor săteni sărmani, însă privirea lor e mai mereu condescendentă. O bătrână cu mâna beteagă e asemuită cu Hellboy. Un țăran care merge pe drumul care leagă două localități, cu Forrest Gump. Localnicul rom care se oferă să-i ajute când mașina lor se împotmolește în nămol, cu Tarzan. Freaks, săraci cu duhul, primitivi, astfel sunt țăranii lui “Întregalde”, văzuți prin ochii lui Dan și ai Ilincăi.

Când trebuie să decidă dacă să ia sau nu un trecător cu autostopul (ba chiar e vorba de un bătrân care se plânge că nu mai poate să meargă), ajutorul e dat cu mare greutate, iar aproapele lor, cel pentru care se presupune că s-a organizat excursia umanitară, cade pe plan secund, în favoarea tapițeriei mașinii. Însuși ajutorul dat bătrânului devine pretextul ideal pentru un test drive, căci presupune aventurarea pe un drum forestier. Când Kente Aron (Luca Sabin) pune mâna pe fularul Mariei (Maria Popistașu), Dan (Alex Bogdan) decretează că acesta devine bun de aruncat. În sfârșit, deși cei trei se află pe un teritoriu prin excelență străin, adică într-o pădure în care n-au mai fost niciodată, și încearcă fără succes să scoată mașina din nămol, sfatul localnicului e primit cu reticență, dacă nu cumva cu ostilitate fățișă.

Toate aceste tensiuni sociale servesc drept pretextul ideal pentru un thriller. Dar un thriller al cărui punct culminant întârzie și iar întârzie, pentru ca, până la urmă, să nu mai vină deloc. Deși, în cele din urmă, trioul urban e nevoit să-și petreacă noaptea în pădure, furtul, violul sau crima nu se materializează. Dar nici nu se poate argumenta că cei trei ies din confruntare cu orgoliul intact. Dimpotrivă, macularea simbolică a propriului lor teritoriu, adică mașina în care îl primesc pe Kente Aron, e o înfrângere suficient de categorică. Bătrânul îi agresează sonor și olfactiv, ba mai mult, regurgitează conținutul unei pungi pe pufuleți pe bancheta din față. Unde mai pui că mult așteptatul proțap se amână, dacă nu cumva se anulează.

La nivelul receptării, nu sunt neapărat niște episoade din cale afară de gratificante, căci filmul lui Muntean nu e un act de acuzare la adresa umanismului de fațadă sau colonizator al lui Dan și Ilinca. Bune, rele, lucrurile așa sunt. E drept că fiecare plot point și fiecare replică pregătesc sau servesc drept proptea pentru ceva, dar acel ceva e în primul rând privirea rătăcită, rugătoare, plină de umanitate, unică în cinematografia românească recentă, a lui Kente Aron. Pentru asta sau mai ales pentru asta e memorabil “Întregalde”. E genul de lucru care nu poate fi explicat printr-o demonstrație cu creta la tablă și e de aplaudat faptul că Muntean îi dedică un lucru atât de complex, de energofag și de costisitor, de urban și de burghez ca un film.