La jumulit de mit: „Ultimul zburator” (r. Ovidiu Georgescu)

Filmul e prima parte a trilogiei Promissum, desi o denumire mai nimerita ar fi fost poate Promiscuum.

In mitologia populara romaneasca, Zburatorul era un spirit care popula visele fecioarelor. Un fel de incubus, cum s-ar zice. In filmul lui Ovidiu Georgescu, Zburatorul e un biker libidinos care vorbeste cu motorul lui in greaca.

Din articolul Monicai Andrei de pe ziarulmetropolis.ro, aflu ca Ultimul zburator ar fi o alternativa la filmele despre Dracula. E o formulare imprecisa: filmul lui Ovidiu Georgescu e o alternativa la Vlad Nemuritorul si atat.

Celor care sustin ca in Romania se face numai cinema minimalist, Georgescu le da un raspuns care o sa-i puna pe ganduri. In afara limitelor trasate de Noul Val Romanesc, se fac, iata, o gramada de filme mediocre, daca nu de-a dreptul proaste. Cum ar veni, Noul Val de Rahat.

Ultimul zburator va avea premiera la 14 februarie, de Valentine’s Day. Daca prietena ta e motociclista, folclorista sau pur si simplu exceptional de proasta, e cadoul perfect.

Rareori prostia, incompetenta si saracia s-au aflat intr-o simbioza mai mare in cinema-ul romanesc decat in aceasta fabula moderna cu Zburatori. Oamenii au filmat unde au putut (prin vila unuia, prin biroul altuia). Mogulul mediatic interpretat de Constantin Cotimanis isi primeste oaspetii in ceva ce ar putea fi sediu de firma de termopane. Studioul TV arata ca Oficiul de stare civila din Urziceni. La marele concert de lansare a primului album al Elizei, asista un public format din maxim 20 de figuranti, si aceia fara prea multa vlaga, in timp ce evenimentul are loc in ceva ce, in lumea asta dezvrajita a noastra, a muritorilor de rand, probabil ca e discoteca unui sat mai sarac. Cum se acopera totul cu o perdea groasa ca magiunul de mister, purtand marca unui ce tenebros, vag medieval? Cu ooo-uri guturale de cor gregorian, repetate la intervale regulate.

Din arsenalul redutabil al scenaristilor Ovidiu Georgescu, Mihai Manescu si Teo Herghelegiu, fac parte replici precum: Would you dance with me, señorina? Nu señorita, nu signorina, señorina. Raspuns: Igen. Sau: Iti mai aduci aminte cum se spetea tata (in SUA – n. a.) si nu avea un penny? Bine ca nu un yen, sau o drahma, sau un forint. Aceluiasi frate al Elizei ii sare mustarul cateva replici mai tarziu: OK, that’s enough, imi dai mie lectii de viata? You’ve got to be kidding me! It’s none of your business! Pe moment, deruta e totala: sa fi nimerit oare la un film indian? Daca da, de ce nu danseaza nimeni?

O gluma teribil de buna, din moment ce e spusa de patru ori, priveste vaginul personajului interpretat de Iulia Verdes: care o fi pozitia acestuia fata de sol? Da, o are pe orizontala, conchide la final Gelu (Cotimanis), intr-o noua secventa cu mult umor fin.

Vrajeala asta tinea la 15 ani, ii atrage atentia Zburatorului purtatoarea organului amintit. La 15 ani nu-l cunosteai pe Zanoni, o pune el la punct. Mai bine recunosti ca vrei sa mi-o tragi, il indeamna ea frust. Dupa care se ridica amandoi, dar pleaca doar ea, pentru ca in cadrul urmator sa o vedem in apa, moment in care el o vindeca telepatic de acvafobie. Ea se intoarce uda toata, el o ignora si continua sa joace table cu Manolica (Constantin Cojocaru). Atunci cand ii vine si ei randul la masa, cei doi joaca table pe pedepse, pedeapsa fiind consumul de ayahuasca. In chip firesc, asta ne va ajuta in scurt timp sa aflam care e ideea de erotism a lui Georgescu: un pat mare cu asternuturi rosii.

Probabil cea mai memorabila replica a filmului e cea spusa in final de Eliza lui Gelu, cu satisfactie mare. Domnule Stroescu, cu tot respectul, va f… in gura! As zice ca sunt sanse bune ca macar o parte din spectatorii platitori de bilet sa plece acasa cu aceasta replica in cap, dar avandu-l ca adresant pe Georgescu.