Bricolaj: „A Ultima Vez Que Vi Macau” (r. Joao Pedro Rodriguez)

O data cu „A Ultima Vez Que Vi Macau”, Joao Pedro Rodriguez renunta la ambitia de a deveni un al doilea Pedro Almodovar, semnand, alaturi de Joao Rui Guerra da Mata, un film experimental in care voice over-ul joaca rolul principal.

In spatele deciziei de a face un film fara actori au stat ratiuni in primul rand bugetare, dar cei doi stiu sa exploateze la maxim tocmai putinatatea resurselor pe care le-au avut la dispozitie. Voice over-ul e dublat de imagine doar cand se refera la elemente de context (cainii care populeaza orasul, de pilda). Cand comentariul se refera la ancheta propriu-zisa a naratorului, care incearca sa o gaseasca, si apoi sa o razbune, pe Cindy, prietena lui, ne aflam de regula in una din urmatoarele situatii: suntem in momentul potrivit, dar in locul gresit (la cativa metri mai departe, de regula), suntem in locul potrivit, dar in momentul gresit (putem auzi convorbirea, dar cabina telefonica in care aceasta are loc e acum goala), sau suntem in locul si momentul potrivite, dar nu putem vedea nimic, deoarece lumina din cadru e insuficienta.

Frustrarea de a auzi ceva (voice over-ul e departe de a explica totul), respectiv de a nu vedea aproape nimic, e permanent intretinuta. Reactiile suscitate sunt extreme (fie crezi ca e orice, numai film nu, fie vezi in el filmul prin excelenta), insa, orice s-ar spune, acestei mostre de bricolaj nu i se poate nega virtuozitatea.