Bricolaj: „A Ultima Vez Que Vi Macau” (r. Joao Pedro Rodriguez)

Decalaje salvatoare.

O data cu „A Ultima Vez Que Vi Macau”, Joao Pedro Rodriguez renunta la ambitia de a deveni un al doilea Pedro Almodovar, semnand, alaturi de Joao Rui Guerra da Mata, un film experimental in care voice over-ul joaca rolul principal.

In spatele deciziei de a face un film fara actori au stat ratiuni in primul rand bugetare, dar cei doi stiu sa exploateze la maxim tocmai putinatatea resurselor pe care le-au avut la dispozitie. Voice over-ul e dublat de imagine doar cand se refera la elemente de context (cainii care populeaza orasul, de pilda). Cand comentariul se refera la ancheta propriu-zisa a naratorului, care incearca sa o gaseasca, si apoi sa o razbune, pe Cindy, prietena lui, ne aflam de regula in una din urmatoarele situatii: suntem in timpul care trebuie, dar in locul gresit (la cativa metri mai departe, de regula), suntem in locul care trebuie, dar in timpul gresit (putem auzi convorbirea, dar cabina telefonica in care aceasta are loc e acum goala), sau suntem in locul si timpul potrivite, dar nu putem vedea nimic, deoarece lumina din cadru e insuficienta.

Frustrarea de a auzi ceva (voice over-ul e departe de a explica totul), respectiv de a nu vedea aproape nimic, e permanent intretinuta, si tocmai asta face ca, dincolo de verdictul propriu (<<imi place sau nu „A Ultima Vez Que Vi Macau”>>), experimentul sa captiveze. Reactiile pe care le suscita sunt extreme (fie consideri ca e orice, numai film nu, fie vezi in el filmul prin excelenta), insa, orice s-ar spune, acestei mostre de bricolaj nu i se poate nega virtuozitatea.

Articol publicat in revista Cultura

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *