Libertatea ca necesitate. dinfilme.ro, 2023

Cum ai ales filmele de anul ăsta, te-a ghidat o temă anume/prestabilită sau ai avut libertatea să selectezi ce îți dorești?

În peisajul altfel pestriț al festivalurilor de film românești, Festivalul Filmului European face notă aparte, în aceea că majoritatea filmelor din program sunt furnizate de partenerii noștri, fie ei institute culturale sau ambasade, membri ai European Union National Institutes for Culture. Asta nu înseamnă că rolul directorului artistic sau, mai pe românește, al selecționerului, e unul decorativ: în privința fiecărui film în parte, decizia finală a fost luată de cele mai multe ori de comun acord, dacă nu chiar la sugestia mea. Pentru libertatea de mișcare de care m-am putut bucura, nu pot decât să le mulțumesc sincer celor care mi-au acordat-o. De asemenea, anul acesta, m-am bucurat de luxul de a mă ocupa de achiziția directă a unui număr limitat de filme; în acest caz, decizia mi-a aparținut în totalitate.

Pe scurt, dat fiind caracterul atipic al muncii de selecție la FFE, dacă a existat vreo formă de constrângere, aceasta a avut prea puțin de-a face cu tema care ne-a servit drept punct de pornire. Prin forța lucrurilor, cele 33 de filme din program au necesitat acordul a 18 ambasade și institute, cărora li s-au adăugat discuțiile purtate cu deținătorii drepturilor de distribuție internațională achiziționate separat. Din toate aceste dialoguri, îmi place să cred că festivalul a avut doar de câștigat.

Prin urmare, în ce măsură gusturile personale îți influențează alegerile? (cât e subiectivism, cât obiectivism când alegi filmele pentru un festival?)

Fiind un critic de film mai degrabă cârcotaș, se întâmplă des să-mi displacă profund un film sau altul. În măsura în care ține de mine, nu voi selecționa niciodată un astfel de film, semn că subiectivismul meu e în floare și nu dă semne că s-ar veșteji. Cu toate acestea, e un subiectivism care ține cont de faptul că festivalul există nu pentru mine sau pentru ceilalți membri ai echipei care îl organizează, ci pentru public. Pe care îmi place să-l creditez cu o curiozitate vie, drept urmare, mi-am propus ca programul festivalului să reflecte întocmai diversitatea cinematografului european. Documentare românești sau vorbite în limba română, dintre care unul în premieră mondială, docuficțiune, musical, melodramă, SF, road movie, distopie, film experimental, scurtmetraje realizate prin intermediul inteligenței artificiale: n-au cum să-mi placă toate la fel de mult, semn că, în calitate de despot, am apucături nespecific de democratice.

Când alegi un film, ți se întâmplă să te documentezi în privința lui, ții cont de ce au scris/ spus alți critici de film despre titlul respectiv?

Avantajul și totodată balastul pe care îl port cu mine atunci când vine vorba de îndatoririle mele de selecționer e acela că meseria mea de zi cu zi e aceea de publicitar. Ca un zidar sau instalator de cuvinte ce sunt, în buna tradiție a meșterilor români, nu mă las niciodată influențat de cronicile scrise de alții, iar partea bună e că cel care alege e criticul de film. Lucrurile se schimbă radical apoi, când intră în scenă cealaltă personalitate a mea, care desigur că vede lucrurile într-o altă lumină. În acea realitate secundă, cronicile de film sunt făcute pentru a fi exploatate, mai degrabă decât analizate, lucru pe care directorul artistic nu prea se codește să-l facă.

Care este timpul minim de vizionare a unui film pentru a înțelege că are/ nu are șanse să fie selectat?

Anul acesta, m-am numărat printre votanții Globurilor de Aur. Pentru a putea vota cât de cât în cunoștință de cauză nominalizările ediției 2023, am calculat că am început să vizionez (iar în multe cazuri, am și reușit) fix 100 de filme în mai puțin de 2 luni. N-aș fi reușit această performanță, dacă n-aș fi avut o durată-record minimă situată undeva între 1 și 2 minute (și o durată medie de cel puțin 5, dar nu mai mult de 10 minute). E un compromis pe care eu însumi îl socot când arbitrar, când infailibil, după caz.

Din programul de anul acesta al Festivalului Filmului European, ce titluri ne-ai recomanda și cum argumentezi recomandarea?

Unul din titlurile-eveniment ale ediției e unul la care am vrut să renunț în intervalul mediu de care am pomenit anterior, adică aproape de îndată ce m-am apucat să-l vizionez. Încetul cu încetul, lentoarea s-a transformat în ritm, hiatul a căpătat sens, chiar dacă nu neapărat genul de sens la care m-aș fi așteptat, iar eu mi-am dat seama cât de mult cât de neinspirat aș fi fost dacă aș fi renunțat. Le urez spectatorilor nefamiliarizați cu filmografia cineastei germane Angela Schanelec să vină la proiecție înarmați cu răbdare. Le promit că răbdarea le va fi răsplătită. Premiat cu Premiul pentru cel mai bun scenariu la Berlin anul acesta, Music vă așteaptă cuminte vineri, 19 mai, de la 20:30, la Cinema Elvire Popesco.

A consemnat Anca Hromadnik