Norocul chior al clasei muncitoare, in lupta ei cu boierii extraterestri: „Jupiter Ascending” (r. Lana si Lily Wachowski)

Pentru ca tatal Cenusaresei e ucis miseleste de autoritatile ruse, care comploteaza sa-i distruga telescopul, Cenusareasa ajunge sa spele closete in Chicago si sa viseze la o viata mai buna. Siguranta financiara a familiei sale este una destul de precara, situatie in care multi dintre spectatori se prea poate sa se afle. Cenusareasa afla de la Wolverine/Mercur/Flash, care o salveaza de niste Terminatori, ca intreaga ei existenta e o minciuna creata de o matrice, dar nu e cazul sa-si faca prea multe griji: a primit o mostenire deloc neglijabila, situatie la care multi dintre spectatori se prea poate sa ravneasca. Mostenirea ei e nici mai mult, nici mai putin, decat Universul (nu vreo casa cu dependinte undeva in taigaua natala, nu statul adoptiv Illinois, nu Pamantul cu Luna, satelitul lui natural, ca astea-s mizilicuri: intreg cosmosul). Vraja se spulbera degraba, atunci cand Cenusareasa afla de la Ming ca secretul tineretii sale vesnice e un Soylent Green. Imparatul o vrea pe Cenusareasa de sotie, dar Flash Gordon/Wolverine/Mercur/Flash/Pygar, imbracat intr-un costum de Transformer, o salveaza in ultimul moment. La final, Cenusareasa isi ucide petitorul, pe Ming/Darth Vader.

Intreg acest talmes-balmes ar deranja mai putin sau deloc daca nu ar fi dublat de indolenta fratilor Wachowski (scenaristi, regizori si producatori ai lui filmului), care nu au considerat ca trebuie sa existe si o cusatura intre aceste multe si incongruente grefe (de pilda, contactul cu civilizatiile de vampiri extraterestri si birocratia intergalactica o uimeste la fel de mult pe Jupiter la fel ca statul la semafor si cafeaua de dimineata).

In tot cazul, marele neajuns a lui Jupiter Ascending nu e atat de ordin narativ, cat kinetic-spectacular, adica exact capitolul la care seria Matrix excela. Cadrele stranse fac ca, cea mai mare parte din timp, din urmariri si lupte sa nu se inteleaga mai nimic (decat ca exista urmariri, ca exista lupte, respectiv rezultatul lor: Jupiter si Caine scapa sau sunt capturati). In alte secvente, personajele acestui film IMAX 3D sunt atat de mici, incat caderile lor de la etajele superioare ale mai multor cladiri sau plutirile lor à la Gravity prin spatiu devin ridicole. E ca si cum s-ar pravali sau s-ar rostogoli nu un actor in carne si oase, ci o surpriza Kinder, in timp ce dinozaurul zburator al filmului e la fel de credibil ca actorul in costum de cauciuc care o juca pe Godzilla in anii ‘50.

Interesant in filmul fratilor Wachowski e ca, pret de cateva minute, intentia dinastiei extraterestre de a distruge Pamantul cade pe plan secund si devine mai putin condamnabila decat modul in care Titus Abrasax (Douglas Booth) se raporteaza la casatorie. Adica faptul ca omul pregateste un genocid mai e cum mai e, dar sa ii ceri mana unei fete din interes si sa vezi in mariaj un simplu contract, asta chiar nu se face!

Actorii Mila Kunis si Channing Tatum au filmat zilnic timp de sase luni scena de opt minute a urmaririi prin Chicago. Mai bine dadeau zilnic cu zarul de cate o suta de ori si isi notau de cate ori iese fiecare cifra in parte, in functie de zodie.

Jupiter, o emigranta saraca, idealista si muncitoare, ii invinge pe trei mosieri practicanti ai eugeniei, care incheie aliante si semneaza contracte pentru a controla un pachet majoritar de actiuni al unei companii si al caror ascendent asupra celorlalti e strict ereditar. Nimicul cronofag plin de progresism prêt-à-oublier, salturi cosmice ratate si, evident, explozii, al fratilor Wachowski, cu bugetul lui de 175 de milioane de dolari, face ca perspectiva unei apocalipse extraterestre reale sa para oricum, numai inacceptabila nu.