Cadre suspendate în timp

Care sunt oamenii de bază care fac rotițele festivalului HipTrip să se miște, an de an?

Prima mișcare o fac eu, cu o listă extinsă de filme. După care Mădălina Matei, coordonatoarea festivalului, mă suportă cu stoicism, adică obține improbabil de multe screenere și negociază contracte la sânge. Se conturează un program final, după care intră în scenă Monica Felea, coordonator de comunicare al festivalului, respectiv Roxana Bursuc, responsabilul nostru de online și Social Media. În sfârșit, directorul nostru este Cristian Curus, în timp ce președintele festivalului este Ovidiu Ioan Dumitru, omul din spatele Fundației Ovi.

Ce își propune festivalul de film HipTrip pe termen lung?

HipTrip e deja ceea ce vrea să fie; pe termen lung, vrem să își consolideze imaginea și să fie receptat ca atare. De aceea, în fiecare an, ne îndreptăm eforturile în aceeași direcție: ca HipTrip să fie un eveniment așteptat cu aceeași nerăbdare atât de iubitorii de călătorii, cât și de cinefili, la fel ca celelalte borne festivaliere pe care nu se face să le ratezi ale toamnei cinematografice.

HipTrip Travel Film Festival există în cinematografele Bucureștene din 2014, iar în 2017, a ajuns la cea de-a patra ediție. Prin ce anume se diferențiază HipTrip de restul festivalurilor de film din București?

În primul rând prin specific. HipTrip este un festival dedicat călătoriilor, oamenilor din spatele călătoriilor și transformărilor subtile pe care călătoriile le produc în ei. Apoi, la fel cum orice vacanță e o perioadă suspendată în timp, în care grijijle se împuținează sau în cazul cel mai fericit dispar, iar principala noastră busolă e dorința de a descoperi cât mai mult, și filmele pe care le aducem la HipTrip an de an sunt selectate după același criteriu. Ele fac apel la curiozitatea spectatorilor și ne ajută să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru, fie că e vorba de peisaje, de culturi sau, în cel mai bun caz, de peisaje și culturi, dar și de particularități ale limbajului cinematografic.

Selecția HipTrip reunește an de an filme din toate colțurile lumii. Care sunt criteriile de selecție pentru producțiile pe care le vom vedea și anul acesta la festival?

Criteriile sunt întotdeauna subiective. Oricât de savant aş încerca să explic cum şi de ce aleg un film şi nu altul, principalul criteriu rămâne acesta: trebuie să-mi placă mie. Ăsta e răspunsul meu şi, dacă ar fi să răspundă sincer, asta ar spune orice alt director artistic de la orice alt festival din lume. E o chestiune de gust, iar gustul e ceva inclasabil. De ce ne place un film şi nu altul, un roman şi nu altul, o poezie şi nu alta? E greu de aflat şi în tot cazul inutil. Gustul meu personal e, aşadar, primul criteriu. Nu şi singurul, dat fiind că festivalul există nu pentru mine sau pentru ceilalți membrii ai echipei, ci pentru un public din ce în ce mai fidel, de la un an la altul. Captura ideală: filmul de festival, care să prindă şi la public şi care să nu mai fi fost proiectat vreodată pe un ecran în România. Iar anul acesta, ne bucurăm cu toții că am avut o recoltă frumoasă: am prins 13 astfel de exemplare.

Ediția a patra HipTrip se deschide cu filmul Pop Aye, în regia lui în regia lui Kirsten Tan. Ce trebuie să știe spectatorii despre acest film?

Că este propunerea statului Singapore la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin și că a câștigat deja marele premiu la Zurich. Că e un road movie a cărui acțiune se petrece în Thailanda, în care tovarăși de drum sunt un om și un elefant. Că spune o poveste simplă, cu care e imposibil să nu rezonezi.

Anul acesta, regizorul Frédéric Favre va fi invitatul festivalului la București. La ce proiecții și evenimente va fi prezent acesta?

Cineastul elvețian Frédéric Favre va fi prezent la București și va participa la sesiuni de întrebări și răspunsuri după proiecțiile celor două filme pe care le semnează și care fac parte din programul festivalului. Este vorba de Cyclique (2015) și Encordés (2017), două documentare care ne introduc în universul foarte aparte ale unei competiții extreme de alpinism și ski, respectiv în lumea ciclocurieratului, adică a transportului de colete pe bicicletă. Poate și mai important, cele două documentare ne revelează peisajele interioare foarte interesante ale celor care se dedică acestor hobby-uri atât de solicitante. Povestea lor e universală, la fel și întrebările pe care Cyclique și Encordés le ridică (în legătură cu ceea ce facem pentru a fi împliniți sau cu gradul în care, practicată rutinier, pasiunea încetează să exercite aceeași fascinație).

Interviu publicat în noiembrie 2017 pe platforma Films in Frame. Reporteri: Romina Banu și Laura Mușat