Visul American in Japonia feudal-virtuala: „ 47 Ronin” (r. Carl Rinsch)

Lene și CGI.

Daca practicile oculte si monstrii din Japonia medievala a lui 47 Ronin starnesc nedumerire, aceasta se intampla deoarece scenaristilor Chris Morgan si Hossein Amini le-au placut atat genul literar-cinematografic fantasy, cat si valul de wuxia revival de la inceputul anilor 2000, al carui reprezentant principal e Crouching Tiger, Hidden Dragon, sau jocul video Mortal Kombat, si pe toate le pun sa fiarba in aceeasi oala. Alaturi de ele, mai incap un personaj supraponderal (de care se poate face misto dupa pofta inimii), o femeie care baga zazanie (ca de aia e femeie), respectiv o femeie care sta cuminte pe tatami-ul ei si asteapta sa fie salvata (din nou, ca de aia e femeie).

Condimente: paianjenul lasat sa alunece de-a lungul unui fir subtire direct pe buzele unui personaj, imprumutat din You Only Live Twice, Bond-ul din 1967 (care de asemenea preia scena din Shinobi no Mono, jidaigeki cu ninja din 1962); doua discursuri mobilizatoare tinute de acelasi orator, in fata acelorasi spectatori (primul incheiat cu urale); un cal troian hamletian (cei 47 pasesc pe teritoriul inamic deghizati in actori), dar si juraminte de dragoste spuse cu vocea stinsa sub fulgii de nea care cad artistic.

Cel mai interesant apendice e dat de idila protagonistului, Kai (Keanu Reeves), plebeu si metis, deci dublu discriminat, cu Mika (Kou Shibasashi), fiica stapanului sau. Eroul are, deci, de luptat cu un negativ care ii ucide stapanul si ii fura iubita, dar si cu Xenofobia (cu x mare) si cu Sistemul Claselor Sociale, ceea ce face ca izbanda lui finala sa para cu atat mai meritorie (si mai satisfacatoare pentru spectatorul vestic).

Ca in basme, eroul de origine umila poate primi fata imparatului de sotie daca trece o proba: dupa ce tatal lui Mika este obligat sa-si faca seppuku, toti samuraii aflati in solda lui se transforma in ronini, devenindu-i egali, astfel incat respectarea codului bushido, adica razbunarea, devine modalitatea prin care Kai poate infrange barierele de casta si de rasa care il separa de obiectul dorintei sale. De altfel, intreg filmul poate fi interpretat ca un basm: interdictiile abunda, eroul le incalca (atunci cand participa la un turnir) si e surghiunit, insa trece un test de etapa si primeste in dar o serie de obiecte cu proprietati magice. Toate au loc sub imperiul unui ticking clock à la Robin Hood (daca nu reuseste  sa-si indeplineasca misiunea la timp, Mika devine sotia lui Kira/Tadanobu Asano), si, deloc intamplator, in Japonia, tara cu o cultura suficient de puternica incat sa stie toata lumea ce-i acela un samurai, dar in acelasi timp destul de exotica incat sa faca acceptabila orice gogomanie, oricat de mare.

Fiecare cadru din finalul acestui film 3D cu extrem de mult CGI ar fi o minunata ilustrata, sau imagine de calendar de perete, sau fata de masa chinezeasca. In mijloc, eroina, asteptand pansiva urmatoarea viata. In spatele ei, vai si munti, cu stoluri kitschoase de pasarele gurese care apar exact cand trebuie. Pe calculator se poate orice, ceea ce face cu atat mai trist faptul ca realizatorii lui 47 Ronin si-au dorit atat de putin.

Articol publicat pe www.postmodern.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.