Pisica alba, oaia neagra: „Glück” (r. Dorris Dörrie)

Alean in lan.

Ultimul film al cineastei germane Doris Dörrie se deschide cu o lunga succesiune de scene in ralanti. Irina (Alba Rohrwacher) alearga fericita intr-un lan de mac. Irina se duce cu parintii ei la rau. Irina se scalda, in timp ce parintii ei o stropesc, cu voiosie mare. Satul Irinei e tihnit, cu oi, cu berze, cu oameni care traiesc in buna intelegere. Asta pana cand vin Soldatii. Raul se ascunde dupa o uniforma, in satul din Țara balcanica nenumita, spatiu inspirat de cinema-ul lui Emir Kusturica, invocat de fiecare data cand e nevoie de un loc plin de patos si spiritualitate, dar care nu e cazul sa fie prea clar localizat. Pe muzica tanguitoare de vioara si pian, parintii Irinei sunt ucisi, iar Irina e siluita. Nevoita sa o ia de la inceput, Irina ia calea Berlinului, catre care porneste pe jos, prin padure. Acolo da peste un cerb, ceea ce pare sa fie de bun augur, pentru ca scapam de ralanti.

La Berlin, televiziunile par a fi foarte interesate de razboiul din Țara in care inca se mai practica transhumanta. Cand vede stiri care ii aduc aminte de satul ei, Irina plange si ofteaza cu alean, filmata in prim plan, pentru ca si noi sa suferim odata cu ea. In momentele de restriste, nu e o surpriza ca eroina se duce intr-o biserica ortodoxa, unde se roaga lui Dumnezeu (care pare sa o asculte, caci i-l scoate in cale pe Kalle / Vinzenz Kiefer). Prima imbratisare dintre cei doi e marcata cum se cuvine, cu un travelling circular.

De fapt, cam toate momentele ce se vor a fi importante sunt marcate cum se cuvine, unde acest „cum se cuvine” inseamna: conform instructiunilor din manualele al caror titlu incepe cu „Cum sa…” Cum ilustram sonor scena in care Irina cumpara o lopata, pentru a-l ajuta pe Kalle sa-si ingroape cainele? Cu danganitul unui clopot de biserica. Dar cu plimbarea protagonistei prin oras, dupa ce unul din clientii ei a murit in propriul ei pat, ce facem? Se adauga in postproductie sirena unei masini de politie s.a.m.d.

La final, ne intoarcem in lanul de maci, iar refrenul cantat chiar de Rohrwacher si Kiefer („I’ll chop a man in two for you”) ne ofera un rezumat al filmului, ca pentru a ne ajuta sa retinem informatiile mai importante.

Cartile in pupitru, scoateti o foaie de hartie si scrieti: Lucrare de control.

Articol publicat in revista Cultura

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *