Publicitate mincinoasa: „Barbati misto” (r. John Butler)

Oricat de amuzant ar fi pe alocuri, The Bachelor Weekend, debutul in lungmetraj al regizorului John Butler, sufera de pe urma a doua mari slabiciuni: apartenenta acestuia la un gen bazat pe o contradictie ireconciliabila, respectiv nerespectarea pana la capat a regulilor care il guverneaza.

In comediile dedicate unui week-end 100 % masculin care precede o nunta, valoarea cardinala e masculinitatea, vazuta ca fiind determinata de practica repetata si cu elan a unei sume de vicii, respectiv ceva ce trebuie aparat cu orice pret, dusmanul fiind persoana de sex opus vazuta in contextul institutiei casniciei. Timp de doua zile, barbatii din aceste filme se dedau unor unui numar extrem de limitat de grozavii, iar delirul lor hedonist le furnizeaza barbatilor din sala, casatoriti sau nu, un important debuseu. Debandada din actul II e, insa, intotdeauna legitimata de finalul in care petrecaretii se intorc acasa si nunta are loc, moment aproape intotdeauna incongruent cu restul filmului si care rareori convinge. Un simplu obiect, bun pentru un singur lucru, sau o sperietoare in trei sferturi din film, femeia devine, pe ultima suta de metri, om (mai mult, devine ratiunea insasi de a fi a viitorului mire, care rosteste cuvinte invatate pe de rost in fata altarului). Dupa ce eroii filmului fac tot felul de chestii pe care familia si establishmentul le interzic cu desavarsire, familia si establishmentul au castig de cauza, iar in asta ar trebui sa vedem un happy end. The Stag nu face exceptie, cu diferenta ca situatiile comice din film sunt, totusi, ocolite de vulgaritate (din pacate, cel mai adesea si de umor).

Apoi, se pune intrebarea: de ce sunt, totusi, misto barbatii lui John Butler? Pentru ca vorbesc despre propriile lor sentimente fara sa se teama ca ar fi judecati sau ridiculizati de catre ceilalti barbati misto? Pentru ca nu se feresc sa se arate asa cum sunt (protagonistul care, dupa o deceptie amoroasa, e incapabil sa se ataseze de partenerele sale)? Pentru ca plang in public, iar asta nu ii face sa decada in ochii prietenilor, dimpotriva? Dar tocmai asta ii face nepotriviti pentru o astfel de comedie! Promisiunea implicita a oricarei productii despre un bachelor weekend e ca spectatorului i se vor furniza cantitati generoase de distractie tipic masculina (sau cel putin de ceea ce se considera, in interiorul acestui filon, ca ar fi distractia tipic masculina). In esenta, e vorba de trei lucruri mari si late: sexul (cu precadere cu prostituate, daca se poate asiatice), consumul nesabuit de alcool, care vine la pachet cu mahmureala, respectiv consumul nesabuit de stupefiante, cu complicatii de regula absurde (felina lui Mike Tyson din Marea mahmureala).

Or, in The Stag, barbatii misto sunt atat de cuminti, ca nu fac deloc sex, beau cu moderatie (adica se imbata o singura data in intreg weekendul si nici macar nu e o betie crunta – nimeni nu vomita pe nimeni, nimeni nu agreseaza vreun politist, nimeni nu e arestat) si singurul drog pe care il consuma este Ecstasy, cu consecinte minime (nu se trezesc in Groenlanda, printre foci si vulpi polare).

Asa cum sunt ei descrisi in filmul asta, barbatii lui Butler sunt misto pentru o singura categorie de spectatori: femeile maritate sau pe cale sa se marite.

Articol publicat pe www.postmodern.ro