Nu îl împuşcaţi pe Pianist: „Giallo” (r. Dario Argento)

Argento își dă la gialle.

În filmul din 2002 al lui Roman Polanski, finalul venea ca o eliberare, pentru protagonist şi pentru spectatori deopotrivă. Interpretat de Adrien Brody, Wladyslaw Szpilman, personajul principal din „Pianistul”, trece prin tot felul de grozăvii, una mai mare decât cealaltă. Dar trăieşte. Ultimele cadre ale lui „Giallo” (2009), avându-l în rolul principal pe același Brody, tot un fel de eliberare aduc. El a scăpat de ruşine, noi ne-am ispăşit pedeapsa.

Giallo e denumirea genului pe care, în urmă cu vreo 40 de ani, Argento l-a adus la desăvârșire şi pe care, de cel puţin 20 de ani încoace, acelaşi Argento încearcă să-l îngroape. Trăsătura lui de bază e că nu poate fiinţa în absenţa femeilor, sumar îmbrăcate şi obligatoriu neajutorate, care îşi iau omorul cu cuţitul sau cu alte instrumente tăioase.  

În anii ’70, fiecare execuţie în parte dura minute bune. La ceas de noapte, femeia trebuia să aştepte pe cineva pe străzi pustii. Când îi era lumea mai dragă, venea ditamai furtuna și o uda până la piele. Drept urmare, se refugia prin vreun imobil aparent prietenos, dar în care era zburătăcită de la un etaj la altul şi dintr-o cameră în alta, mai era împunsă din când în când cu vreun colţ de geam sau vreo andrea, apoi hârşt! se trezea decapitată sau cu o integramă rezolvată direct pe piele, cu cuţitul. Rezultatul era un fel de „Cabinetul doctorului Caligari”, îmbibat în culoare și cu foarte mult gore.  

În „Cod galben de crimă”, crimele sunt puţine şi rapide, un cuţit în gât şi gata, iar asasinul, hepatic şi debil, aduce un pic cu Gregorian Bivolaru. „Ce-ţi mai place să faci injecţii în ochi şi să tai degetele cu foarfeca!”, cam aşa ar suna o ştire de tabloid despre el. Cu hobby-urile astea şi cu lehamitea inspectorului Enzo Avolfi, care are la fel de multă putere de deducţie ca o muscă de rahat, filmul are prea mult gore pentru un giallo şi prea puţin gore pentru un slasher. E un fel de „Nightmare on Elm Street”, în care Freddy Kruger n-are foarfece în loc de mâini, ci ucide cu un ursuleţ de pluş şi un tub de Nidoflor.

Brody n-are nici o vină, face şi el ce poate: notele false sunt din partitură. Dirijând-o, Argento îşi dă singur la gialle.  

Articol publicat în revista Kamikaze

Leave a Reply

Your email address will not be published.