Tot ce ai vrut sa stii despre MI5 (dar ti-a fost teama sa intrebi): „Closed Circuit” (r. John Crowley)

Eficienta relativa.

Pentru binele Coroanei, MI5 recruteaza un traficant de droguri turc. Pe acesta il asteapta o sedere de lunga durata intr-o inchisoare germana si ar colabora cu draga inima si cu nuntiul papal de la Londra, dar sefii MI5 decid ca e cazul sa-l recompenseze generos: ce, o masina scumpa strica la casa agentului?!

MI5 oscileaza intre incompetenta abisala si o eficienta diabolica in filmul lui John Crowley. Culmea, aceste extreme se activeaza exact atunci cand trebuie. Claudia Simmons-Howe, avocata lui Farroukh Erdogan, agentul turc, isi baga nasul unde nu-i fierbe oala si trebuie eliminata. Doar ca ea ne e deja simpatica, dat fiind ca ea e partenera lui Martin Rose (Eric Bana), iar fara ea, nu avem jumatatea de happy end pe care ne-o pregateste scenaristul Steven Knight. Drept urmare, taman cand se pregateste sa-i scurteze zilele cu o garota, namila MI5 primeste un pahar in ochi si cade secerata la pamant. Mai tarziu, nici Nazrul Sharma, un ofiter MI5 atat de competent incat se ocupa si de recrutari, si de spargeri, si de executii, nu are mai mult noroc cu aceeasi Claudia. Din fericire pentru acelasi serviciu secret, roata se mai si intoarce: trebuie asasinat Erdogan, presupus co-autor al unui atentat, traficant si dependent de droguri, turc si musulman, pe deasupra? Sa-i fie tarana usoara, MI5 nu da niciodata gres!

Stiti faza aia din filme in care un personaj face pe cocosul si descrie verde-n fata toata viata preopinentului, de la prima suzeta supta pana la conversatia din prezent, la nici cinci minute dupa ce l-a cunoscut? Ce e interesant e ca biografiile astea improvizate la manie sunt de fiecare data la fel de precise ca minutarul Big Ben-ului. Cand face cunostinta cu Nazrul, Claudia nu ezita prea mult si ii comunica acestuia la ce concluzii a ajuns: nu lucreaza la biroul de imigrari, ci e ofiter MI5, dupa care se mai gandeste un pic si afla si cum au decurs ultimii ani din viata lui. Macar o data-n viata, mi-ar placea sa aud intr-un film o replica precum: Stimata doamna, va inselati. Chiar sunt primul-ministru al Marii Britanii si nu am facut dragoste in fan cu fratele meu mai mic, in semestrul al doilea din primul an de facultate!

Ce fac britanicii din tata-n fiu in filmul lui Crowley am aflat. Cu ce se ocupa, insa, emigrantii? Erdogan face trafic de droguri, incearca sa isi vanda prietenii teroristi pentru a-si salva pielea si nu reuseste sa previna un atentat in urma caruia mor 120 de persoane. Fiul lui colaboreaza si el cu inamicul, ceea ce duce la executia sumara a tatalui sau in propria lui celula. In sfarsit, Nazrul incearca sa ucida o femeie si un copil si esueaza – ce dovada mai mare a propriei incompetente? In consecinta, care e imaginea Celuilalt in Conspiratia? Foarte buna, evident!

Atentatul. Stiri despre atentat. Moartea primului avocat al lui Erdogan. Inmormantarea acestuia. Prima intalnire intre Martin si procurorul general. Toate ocupa maxim cinci minute si deja toate cartile sunt pe masa. Stim ca procurorul general joaca dublu. Ce satisfactie atunci cand banuielile noastre se adeveresc! Erdogan junior ii ofera Claudiei un indiciu despre care intuim ca ar fi vital. Claudia nu se omoara cu munca si lasa investigatia pe mai tarziu. Cand se adevereste ca am avut dreptate si ca indiciul chiar era important, ce sentiment de implinire ne cuprinde! Nu e rau nici cand se dovedeste ca si Devlin, partenerul lui Martin, joaca dublu. Ce deductie stralucita din partea noastra, doar stiam asta de la inceput! Cand Martin il suna sa ii ceara ajutorul, aproape ca ne vine sa strigam la el: Nu-l suna, e un om rau!

Ca o piesa de teatru de papusi, filmuletul lui Crowley e tare agreabil, cu o singura conditie: sa ai nu mai mult de cinci anisori.

Articol publicat pe www.postmodern.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.